Tânără paralizată după o operație la inimă! Creierul nu i-a mai oxigenat și a ajuns ca o legumă

Cristina Adriana Lefter avea 12 ani și 10 luni când s-a dus la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș pentru a fi operată.

Avea nevoie de înlocuirea unei valve la inimă, a doua de când îi fusese diagnosticată suferința cardiacă. A intrat vorbind și zâmbindu-i tatălui în sala de operații, dar de atunci nu a mai mers niciodată și este captivă într-o lume a tăcerii.

Cristina s-a născut cu tetralogie fallot, o afecțiune din cauza căreia sângele care ajunge în circulația sistemică are o concentrație scăzută în oxigen și produce o cianoză (colorarea vineție/albastră) a tegumentelor. Malformația este una rară și se datorează unor defecte cardiace: stenoză infundibulară (obstrucția fluxului sanguin din ventriculul drept), defect de sept ventricular, dextropoziția aortei și hipertrofie de ventricul drept.

Afecțiunea nu a împiedicat-o însă pe Cristina să ducă o viață normală. La vârsta de cinci ani ajungea pentru prima dată pe masa de operație, pentru ca medicii să pună o ”barieră” care să oprească trecerea fluxului de sânge din inimă direct în plămâni. Se întâmpla în 2009, iar Cristina s-a bucurat în continuare de copilărie la fel ca orice copil de vârsta ei.

Au urmat anii de școală, în care Cristina a fost chiar premiantă. După aproape opt ani de la prima intervenție chirurgicală, specialiștii i-au recomandat o nouă operație. Practic, pentru că inima Cristinei era mai mare odată cu creșterea sa, valva pulmonară pusă la cinci ani trebuia înlocuită cu una biologică, pentru ca sângele de la inimă să nu inunde plămânii.

 
Marian Lefter, tatăl Cristinei, a acceptat a doua intervenția chirurgicală pentru că ea era necesară, dar și cu certitudinea că viața fetei va fi mai bună, la fel ca și după prima operație.

În primăvara lui 2017, când avea 12 ani și 10 luni, Cristina, însoțită de părinții ei, a plecat pe picioare de acasă, din Chitila, județul Ilfov, la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș. Urma să o opereze profesorul doctor Horațiu Suciu.

Fata a fost internată pe 29 martie 2009 și știa că va fi operată cinci zile mai târziu. Părinții au primit asigurări că operația este una de rutină și nimic grav nu se poate întâmpla.

”Pe 2 aprilie 2017, anestezista a venit la mine și la soție și mi-a spus să stau liniștit că operația este una ușoară. Atunci ne-a pus să semnăm că suntem de acord să o operăm. Pe 3 aprilie, domnul profesor nu a spus nimic. Am întrebat ce face și a spus să stau liniștit”, își amintește tatăl Cristinei zilele care i-au schimbat viața fiicei lui pentru totdeauna.

În ziua operației, Cristina s-a despărțit zâmbind de părinții ei, iar tatăl a ținut-o de mână până la sala de operații.  A fost însă ultima zi în care i-a putut auzi vorbele. Nouă ore mai târziu, copilul premiant ”era o legumă”, nu mai vorbea, nu mai mișca, spune tatăl.

În timpul operației, care presupunea doar ”înlocuirea valvei pulmonare cu o valvă biologică”, a fost  necesară și o aortoplastie, adică refacerea pe cale chirurgicală a aortei.

De aici, lucrurile se complică Cristina intră în ”stop circulator total de aproximativ 12 minute”, timp în care se produce o ”scădere importantă a valorilor saturațiilor NIRS cerebrale”. NIRS este o tehnologie folosită în sălile operatorii pentru a monitoriza oxigenarea cerebrală şi vasculară, potrivit gandul.ro.